|
|
sorry ca e mic,dar suntem in timpul scolii si nu prea avem timp! 
Ana: nu laurent stii la ce ma refer ... si vezi sefu sta cu mainile in san nu mai rezist e dobitoc ce plm X(
L: da..dar e totusi seful,va stii el ce sa faca,nu?
Ana: Pe naiba,sa recunoastem…criss nu se va mai intoarce si cu asta basta…
Bill: Dar..tu ai spus ca…ai spus ca se va intoarce…De ce ma tot mintiti?
AnA:Bill…
Bill: Ha?Lasa-ma Ana cu minciunile,decat sa minti,mai bine taci…
SI baiatul urca in camera sa…ii era si mai greu,pentru ca acum era singurul care credea ca prietena lui se va intoarce…
(criss)
Criss se aseza in pat.Se gandea la ceea ce a spus Kirosin…Daca el era fratele ei adevarat?Mereu si-ar fi dorit un frate mai mare,care sa aiba grija de ea…Dar nu avuse,acum era sansa ei,dar daca nu era adevarat…era de asemenea vesela pentru ca ar fi fost libera,si s-ar putut sa se intoarca la Bill si Ana…Ce o face Bill?Dar Ana?II era nespus de dor de ei,iar in acea zi la scoala ar fi vrut sa ii stranga in brate pe amandoi,si sa nu le mai dea drumu… Si... daca o sa cauti indeajuns de mult... si o sa astepti... va veni si randul tau... speranta trebuie sa moara ultima... intotdeauna...
Sa vrei sa fii iubit. Sa vrei sa visezi si sa nu mai tii cont de realitate. Sa vrei sa vezi intr-o privire aruncata pe furis semnul unei iubiri care se zbate sa iasa la suprafata. Sa vrei sa crezi ca nu toti oamenii sunt rai si insensibili. Sa vrei sa crezi ca mai poti inca spera la o iubire care sa te tina departe de lumea viselor si sa te transporte in realitate. O biata umbra ce se plimba solitara printre niste figuri. Totul e plin de umbre, de formatiuni obscure, de contururi indescifrabile, iar printre ele, cate-o pereche, doua, tinandu-se de mana. si eu vreau sa iubesc. M-am saturat sa fiu umbra, sa nu-mi gasesc nicaieri locul, sa fiu alungat de orice strafulgerare de lumina. M-am saturat sa tot alerg, sa planez asa, obscur, fara tinta si solitar. Vreau sa prind contur, vreau sa nu mai fiu umbra…
Am lasat totul in urma: prieteni, amici, trecut, obisnuinta, vis. Am tras aer in piept si am infruntat realitatea. Nu am acceptat compromisul. Era banal si degradant… cel putin asa credeam atunci.
Fiecare decizie influienteaza universul in care intram. Evoluam sau involuam in functie de deciziile noastre. Stau cateodata si ma gandesc
prin cate universuri am trecut. Fiecare decizie m-a facut sa cunosc alti oameni, alte caractere. Oare cate am pierdut? Daca in momentul acela alegeam altceva, cum ar fi fost acum? As fi avut in momentul de fata aceeasi fata trista si plictis existential? Sau as fi ramas purul visator ce am fost odata, intemnitat in interiorul propriei libertati pe care mi-o confereau visele mele? Nu voi sti niciodata, si nu cred ca voi vrea vreodata sa o stiu. Nu ma pot intoarce in momentul acela, nu ma pot intoarce in noaptea aceea unica visata in visele mele pe care nu stiu daca o voi trai vreodata. si chiar daca as putea, oare as face-o? Ma gandesc daca as schimba ceva in trecutul meu, daca as avea puterea. Nu… fiecare intamplare si-a pus amprenta pe caracterul meu si m-a format asa cum sunt acum. si mi-ar fi frica sa ma gandesc cum as fi fost daca… Nu voi putea schimba nimic. Sunt fericit asa cum sunt; suntem pe pamant pentru a experimenta mereu noi si noi senzatii, toate pregatindu-ne si invatandu-ne, putin cate putin, sa murim. In fond, fiecare pasiune smulge vietii o suflare.
(Ana)
Ana era trista pentru ceea ce a zis,de fata cu Bill.Se simtea vinovata si o lacrima isi croi drum pe obrazul alb al fetei.
Tom:Hey!E ok…totul va fi ok…criss se va intoarce,daca nu…o alergam cu facaletzu :P…
Ana surase incet…
Ana: de-ar fi atat de simplu…dar nu este…
Matt: Hey,repede,sefu ne cheama…
Ana: Ce vrea?Sa ne zica sa nu ne mai batem capul cu problema asta?
Laurent:Nu/…haide sa merem
Ana;pf...ma rog…
Ajunsi la sediu…
S: vreau sa…va rog…sa renuntati la caz…nu mai are nici un rost…
Ana: pf…ti-am zis eu…dar sa stii…eu demisionez…cel putin pana se intoarce Criss…La revedere…
Ana iesi furioasa din camera…Tom incercand sa o opreasca…
Tom: ANA!ANA!Asteapta-ma!
Ana: CE e?
Tom: Cum adica ce e>?
Ana: Tom…tu nu vezi,nimanui nu-i mai pasa de ea…
Tom: Dar tie iti pasa,mie imi pasa,lui Bill ii pasa…
Ana: dar nu e de ajuns…
Cei doi ajung acasa,si ana intra in dus,lasand picaturile de apa sa-i loveasca corpul,dara incetare…Iese din baie,se schimba in pijamale si se asaza in pat…Voia sa doarma,dar nu putea sa doarma…
Toamna a venit din nou … noaptea sa asternut alene peste tot taramul … ma ridic din pat … ma indrept spre fereastra …. Privesc prin ea … Parca ceva ma indruma sa ies afara in noaptea magica … Deci … nu ma opun ... cobor usor scarile deschid icnet usa … si ies afara … aici parca totul e cuprins de o magie … totul e fermecat si parca … ma face sa visez aiurea …
Ma indrept cu pasi marunti pana in spatele casei … in gradina mamei … mii de trandafiri ma inconjuare … de mii de culori … si atat de parfumati …. Parca ma aflu pe un camp plin de mii de trandafiri … parca nu se mai temrina ….Un mic lac e in mijlocul lor … iar reflectia lunii pline in apa acestui lacusor parca fermecat de aceasta noapte … seamana cu o prietesa vrajita din alte vremuri ce straluceste si se bucura …de noaptea nesfarsita si murmurul frunzelor care cad … formand un covor parca in intampinarea ei … Vantul adie si ma infasoara bland … desi mai rece e asa de placut … Parca toata natura ar canta un cantec blestemat al mortii … ce le insfasoara … dar totui asa placut … parca… ingerii coboara pe pamant … e totul asa de fermecat…
Nu vreau sa se mai termine asta…era…inimaginabil…
M: Ana,haide in casa,o sa racesti!
Brusc,totul dispare,toata magia e spulberata…
Ana:Vin acum.mama!
Intru in casa si ma culc…
_______________________________________
              
|
|
stati sa mai scrie criss 
in afara de obig durere de cap si o ameteala nu mai am nimik