|
|
scuze ca nu v-am pus next,dar nu prea am stat pe acasa si nah...oricum,va pun acum:
Capitolul VII Renuntarea
Eu si David eram singuri in toata casa,asa ca eu am profitat si m-am dus in camera lui.M-am pus in fata lui David ,m-am uitat in ochii lui adanc si i-am spus avid...trebuie sa ne despartim.Ochii lui David s-au inlacrimat si m-a intrebat socat: -Ce?!De ce?!M-am uitat la el,si i-am spus plangand: -David,nu are nicio legatura cu tine,tu n-ai gresit cu nimic,ai fost foarte grijuliu cu mine,dar ...nu mai putem continua asa,David.Trebuie mereu sa ne ascundem de ceilalti,sa ne ascundem relatia,sa ne ascundem identitatea sexuala.Nu mai putem continua asa,suferim prea mult.Asa e cel mai bine pentru amandoi.David m-a intrebat plangand: -Bill,tu nu ma mai iubesti,nu-i asa? -Normal ca inca te mai iubesc,David.Eu inca te iubesc,eu ma despart de tine pentru ca asa e cel mai bine pentru amandoi ,si nu pentru ca nu te mai iubesc.Si-a dat ochii peste cap ,a ras ironic si apoi a spus,cu lacrimi in ochi: -Ma intreb daca tu m-ai iubit vreodata cu adevarat.Eu m-am apropiat de el,m-am uitat in ochii lui spunandu-i: -Normal ca te-am iubit,David,si acuma te mai iubesc. -Da,sigur...a spus el ironic uitandu-se in alta parte.Apoi,s-a uitat la mine si mi-a spus:auzi,stii ce?Foarte bine,ne despartim,daca asa vrei tu,ne despartim.Apoi a plecat. M-am dus la mine in camera,m-am aruncat pe jos,mi-am strans genuchii la piept si am inceput sa plang.Ma simteam ata de vinovat...ma simteam mai rau decat un criminal care si-a omorat sotia.De fapt,diferenta nu era mare.Si eu l-am omorat pe David acum,l-am omorat psihic,i-am omorat sufletul,inima.Il iubeam atat de mult...si a trebuit sa renunt la el din cauza unor oameni tampiti care te judeca mai rau ca la tribunal.De fapt,nu se puteau numi oameni,ci monstrii.Il iubeam atat de mult pe David...si totusi,a trebuit sa renunt la el.Simteam ca mor de durere,de suferinta.Toate clipele frumoase cu el s-au spart,s-au dus...si aveau sa nu se mai intoarca niciodata.Ma simteam ca un Demon.Il facusem pe David sa sufere.Era ca si cum as fi facut un inger sa planga,sa sufere.Simteam ca nu mai puteam de durere.Eram un criminal.Am plas aproape toata noaptea ,iar a doua zi m-am trezit cu urme de lacrimi pe obraji.Am coborat in bucatarie,si acolo era el.M-a privit putin,apoi eu l-am intrebat: -Unde e toata lumea?Iar el nu mi-a raspuns,nici macar nu s-a uitat la mine.Am tacut.S-a ridicat apoi de la masa si a vrut sa plece,dar eu l-am prins de incheietura mainii,si l-am intors spre mien si l-am intrebat avid,de ce nu vorbesti cu mine?El tot nu zicea nimic.David,stiu cum te simti,imi pare rau,dar asa e cel mai bine pentru amandoi.I-am spus,dar tot nu zicea nimic.I-am luat fata in maini ,m-am uitat in ochii lui si i-am spus plangand avid,vorbeste cu mine,te rog.Injura-ma,zi-mi ce vrei,dar te rog,vorbeste cu mine.El mi-a dat mainile la o parte ,si a plecat fara sa se uite la mine. Eu am cazut la masa si am inceput sa plang.M-a durut foarte tare ca n-a vorbit cu nimeni.Daca macar se uita la mine...dar nici lucrul acela nu l-a facut.Mai bine ma injura,mai bine ma facea in toate felurile decat sa nu-mi zica nimic.Acum ma simteam mai rau decat ieri. A doua zi,eram cu totii la masa,iar eu m-am uitat la David si l-am intrebat,ca pe un manager:cand reincepem turneul?Iar Tom s-a bagat si a spus: -In 1 august. -De unde stii? -Mi-a zis David inainte sa vii tu.A spus el calm. -Aha...Am spus eu uitandu-ma la David,sperasem ca macar la intrebarea asta sa-mi raspunda. Nu a vorbit cu mine nici urmatoarele trei zile,asa ca m-am dus la el in camera,iar el se uita la geam .Cand m-a vazut,a vrut sa iasa din camera,dar eu l-am impins in perete,i-am luat fata in maini si l-am intrebat plangand e ce nu vorbesti cu mine?iar el se uita plictisit in alta parte.M-am uitat la el disperat si am strigat la el:vorbeste cu mine,David!Vorbeste cu mine!Injura-ma,spune-mi ca sunt tampit,ca sunt prost,ca sunt un handicapat,un defect,dar spune-mi odata ceva!Vorbeste cu mine!Vorbeste cu mine,David,vorbeste cu mine!El mi-a dat mainile la o parte si a plecat,fara sa se uite la mine.Mi-am pus mana la gura si am cazut pe jos,si am inceput sa plang.Vroiam sa vorbeasca cu mine,vroiam sa ma injure,sa ma faca in toate felurile. Era 30 iulie.David nu vorbise deloc cu mine tot timpul acesta,si lucrul acesta m-a durut foarte tare.Nu a vorbit cu mine deloc,nici nu s-a uitat la mine.M-a durut mai tare faptul ca nu a vorbit cu mine,decat m-ar fi durut in caz ca ma injura sau ma facea in vreun fel,m-a durut mai tare faptul ca nu s-a uitat deloc la mine decat m-ar fi durut in caz ca mi-ar fi aruncat o privire in scarba,sau o privire plina de ura.M-a durut foarte tare indiferenta lui. A doua zi,am mers la un chef organizat de echipa noastra.Eram atat de sfasiat de durere,incat nici nu m-am aranjat prea tare:mi-am luat o pereche de blugi,un tricou,o geaca scurta,mi-am pus o palarie pe cap,si nici nu m-am machiat.Au venit si cativa fani,si am facut poze cu ei.Intr-o poza am scos limba.N-aveam chef de poze.Toata lumea mi-a spus ca as fi aratat ca Michael Jackson,dar mie nu mi-a pasat. Era august,asa ca noi ne-am reinceput turneul.am inceput sa mergem din nou pe la eimisiuni si sa dam interviuri.Eram foarte deprimat ,acum eram mai mult trist decat vesel.Uneori incercam sa-m ascund tristetea,dar se intampla de multe ori sa ma dau de gol. Era 10 august,iar noi trebuia sa mergem in Franta petru a sustine un concert acolo a doua zi.N-am avut chef sa ma machiez.Erau toti baietii jos,inclusiv David,si s-a uitat la mine si m-a intrebat rece: -De ce nu esti machiat?Tom s-a bagat si a spus: -David,lasa-l,ce ai cu el?Ii sta foarte bine si nemachiat,si oricum mergem cu masina,si ajungem seara acolo,nimeni nu-l vede.Apoi am plecat toti,iar David n-a mai spus nimic.Nu mi-a venit sa cred ca vorbeste cu mine.
sa stiti ca e o poza cand bill era asa mai neingrijit ,dar nu o mai gasesc nicaieri pe net ....
_______________________________________
all my bf's:X
 :X:X:X:X
 THHHH  :


|
|