T H L o v e

Nou pe simpatie:
LaraTaner

Femeie
24 ani
Prahova
cauta Barbat
24 - 52 ani

T H L o v e Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

T H L o v e / A R H I V AF A N F I C /

Destine Intrerupte

Pagini: 1 2 3

Moderat de ζίζ Kίδox, ank_bill

#26

her`shit
Mediu
Din: TokioHotel`s city
Postari: 135

wow

VREAAU NEEXT
ce fain

dar in ultima faza ai zis "Uneori mai deschideam ochii; o auzeam pe Kat cum vorbea"
deci o vb ceva timp cu tom
si o gasit subiecte de conversatie pan la urma

vreau next

te rog mumos

_______________________________________
Traiesc in albastru
Vad in albastru
Respir aer albastru
Beau apa albastra
Colorez in albastru
Desenez in albastru
Scriu cu albastru
Ma imbrac in albastru
Citesc in albastru
Simt albastru
Pipai albastru
Aud albastru
Gust albastru
Mor albastru
Ma joc in albastru
Glumesc in albastru
Este doar albastru! :X:X:X:X

#27

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

daaa hai fleexo pune neext

_______________________________________

#28

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

numai ziceti flexa!

si next vine acum

Dimineata m-am trezit inaintea sor’mii. M-am dus la baie sa fac un dus, dar o voce mi-a intrerupt ritualul diminetii.
K: Lexiiiiii!!!!!!!
L (in gand): Doamne, de ce trebuia ea sa se trezeasca tocmai acum?
K: Lexii...
L: De ce eu?
K: Ca sa te inveti minte sa lasi draperiile netrase.
L: Doamne, cu ce ti-am gresit?
K: Hai astazi. Iesi o data.
L: Ma si cronometrezi?
K: Hai mah astazi ca apa e pe bani!
L: Uite cine vorbea...
K: Adica, ce vrei sa zici?
L: Ca vrei sa ies ca sa intri tu, dar ce nu spune “Miss Iesi o data afara!” este ca ea face dus 15 mii de ani. Si imi mai ziceai mie ca apa e pe bani.
K: Nu ma lua cu d-astea. Iesi afara ca sa pot si io sa fac dus!
L: Daca mai tipi mult la mine o sa faci dus in camera la mama.
K: Lexi...
L: Bine, bine. Ies acum.
K: In sfarsit.
L: :-w
K: Auzi, doar asa ca sa stiu si io, de unde ai luat prosopul de pe tine?
L: De acasa.
K: Si zici ca ai luat doua, nu?
L: Bineinteles, uituco.
K: Ce noroc am io cu o surioara ca tine.
L: Daca nu le-ai uita pe toate te-ai descurca si fara mine.
K: Nu am ajuns inca la capitolul asta.
L: Sa inteleg ca e pe lista ta de prioritati...
K: Vezi ca stii. Daca ar si exista genul asta de lista, bine-am mai trai cu totii.
Lexi rase.
K: Ce ai gasit de ras?
L: Mai stii ca acum cateva minute tipai la mine sa ies din baie?
K: Hopa, scuze. Da-mi prosopul si plec.
L: Tine! (si ii arunca fetei un prosop cat Romania de mare)
Acum imi pare rau ca nu am despachetat aseara cand am venit. Am nevoie de un tricou si de niste jeansi, dar mai bine despachetez. Cand iese va trebui sa faca si ea acelasi lucru, dar acum ar trebiu sa-i scot si ei ceva cu care sa se imbrace. I-am gasit un tricou verde cu dungi roz si niste jeansi pana la genunchi. Eu mi-am luat o fusta de blugi si un maieu bleu. Kat a iesit si s-a apucat sa despacheteze cu mine. In 20 de minute era totul aranjat.
Ne-am asezat pe pat si ne-am uitat la TV. Eram plictisite. Nu era cu nimic mai diferit decat acasa. Posturi de muzica pe care nu ai ce sa asculti. Uau, il prind si pe Dan Diaconescu cu serialul 450 din Episodul Elodia. Ce mai titlu are: “Senzational: In aceasta seara aflam criminalul Elodiei”

K: Pfff. Ma duc la baie. Anunta-ma daca gasesti ceva bun de vazut la TV.
L: O.K.

E: Ce faci, Lexi?
L: Tu ce crezi ca fac?
E: Hei, nu te-am adus pana aici ca sa am parte de o dimineata cu toane.
L: What?
Intorsei capul. In fata mea nu statea sormea, asa cum gandeam io, ci mama. Am reusit sa-i fac din nou zilele amare. Imi amintesc expresia de pe fata ei. E ca atunci cand eram mica. Faceam multe tampenii. Ea tipa putin la mine, numai ca predica era intotdeauna diferita, dar dupa ce imi tinea o oarecare morala imi arunca mereu privirea asta. Stia ca nu imi pasa de ce zicea si o deranja acest lucru in mod special. O enervam; si ma distram facand asta.
L: Scuze, mama.
E: Nu-i nimic. Te inteleg daca esti adormita. Unde e Katty?
K: Am venit. Ai gasti ceva?
E: Cer prea mult daca te rog sa incepi prin a spune “Buna dimineata!”?
K: Neata, mami

L: Neata.
E: Buna dimineata, fetelor. Am venit sa-ti inapoiez telefonul, Lexi.
L: Ai ramas fara baterie, nu?
E: Aha.
L: Si, ti-au placut mesajele pe care le-am primit?
E: Imi intuiesti miscarile. Hm (zise ea dispretiutor si afisa un zambet ce nu prevestea nimic bun)
K: Nu imi place zambetul ei.
E: Cine este Bill, Lexxa?
L: Prietenul meu.
E: Asta mi-am dat usor seama. Care Bill e asta?
K: Bill Kaulitz.
E: Tu glumesti, nu-i asa?
L: Ba chiar de loc.
E: Nu o sa te mai intreb cum ai ajuns sa-l cunosti. E destul sa stii ca nu mai vreau sa fii cu el.
L: Si ce te face sa crezi ca va fi asa?
E: Faptul ca sunt mama ta, domnisoara.
L: Nu ma intereseaza cine esti! Vreau sa stiu de ce nu ma lasi sa fiu cu el!
E: Pentru ca stiu ca nu iti va fi bine.
L: Repet: ce te face sa crezi asta?
E: Lexi, crede-ma ca stiu. Sunt in industria asta dinainte de a te naste tu. Stiu cum e. La inceput e frumos. Merge bine. Esti fericita, e fericit, dar asta e doar prima faza care, din nefericire, nu dureaza mult. Apoi vei incepe sa fii geloasa pe fanele care il inconjoara. Nu vei mai avea viata particulara deloc. Vei incepe sa apari prin ziare cu el. Lumea va incepe sa barfeasca. Crede-ma ca iti va fi rau daca alegi sa continui. Mai bine termina acum, cat inca nu simti pentru el atat de multe. In timp sentimentele se contureaza si iti va fi foarte greu sa te rupi de el.
L: Mama, imi pare bine ca iti pasa de mine, dar nu ma ajuti deloc. Stiu ce vreau si stiu ce e mai bine pentru mine acum.
E: Bine pentru tine este sa ma asculti si sa rupi relatia!
L: De ce? Doar pentru ca o sa-mi vad poza in ziar? Doar pentru ca lumea o sa inceapa sa zica ca stau cu el doar pentru bani? Eu stiu cine sunt si Bill stie asta. Am banii mei. Nu am nevoie de ai altcuiva. Ma descurc. Poti intelege?
E: Lexi, incepi sa ma enervezi. Intelege: nu poti continua asa! Traiesti o minciuna. Crezi ca il placi cand de fapt nu e asa. In inima ta stii ca am dreptate. Relatiile cu celebritati nu tin.
K: Stai usor. In mare sunt de acord cu ce zice mama, dar vrei sa-ti spun adevarul? Sunt cu Tom. Si stiu cum e Tom prin ziare. Stiu ca are talent sa franga inimi, dar nu mi-a pasat de asta. Eu stiu cine e, iar el stie cine sunt. E mai mult decat suficient pentru noi doi.
E: Nu incepe si tu.
K: Mama, imi pare rau, dar o sustin pe Lexi!
L: Thx, sor’mea.
K: Dupa cum vezi, n-ai ce sa ne faci.
L: Nu iubim pe cine vrem noi. Ci pe cine vrea inima. Nu ne pune sa ne despartim de baieti. Nu ne pune sa alegem intre tine sau ei. Nu ne poti rupe in jumatate ca pe una s-o tii tu, iar pe alta sa le-o dai lor. Ai inteles?
E: Credeti ce vreti, dar nu va va merge bine cu mine daca nu va despartiti de ei.
K: Atunci asa sa fie.
L: Daca nu ne dai voie sa iubim, atunci nu mai avem ce discuta!
E: Deci vreti sa spuneti ca renuntati la mine pentru fetele alea doua?
L: Mama, iesi afara!
E: Si daca nu vreau? N-o sa ajungi la nici un rezultat daca tipi la mine. Ma dai pe mine la o parte pentru alea doua?
L: Daca asta crezi atunci chiar nu mai ai nimic de discutat cu mine. Te-am suportat prea mult! Peste mine poate trece oricine de o mie de ori. Peste TH nu trece nimeni! Ai inteles?!
E: Te-ai obraznicit peste masura!
Bineinteles ca ceea ce a urmat nu e greu de ghicit. Mi-a dat o palma de n-am mai stiut de mine.
K: Taci ca nu ti-a certut nimeni parerea! Dispari o data din fata mea!
E: De ce plangi?
K: Pentru ca ma enervezi si nu mai pot sa mai inghit nici macar un singur cuvant. Am suportat ce mi-ai facut mie, dar ca te ei de Bill si de Tom e cu totul alta problema. Ti-am mai spus: pe noi ne poate calca in picioare oricine, dar de ei sa nu se-atinga nimeni!
E: Cum poti sa-mi zici asta? Ai uitat cine te-a crescut?
L: Cine ne-a crescut? Tu? Mie nu mi se pare! Am avut nevoie de tine. N-ai fost acolo. Am avut mii de prezentari la care nu ai venit. Ne-ai promis ca vii de sarbatori. Crezi ca ai reusit sa nu te duci la juizarea concursului aluia? NU! De cate ori am avut nevoie de tine, iar tu n-ai fost acolo? Am crescut singure! Am avut nevoie de tine de miliarde de ori, iar tu n-ai fost acolo. N-am avut pe umarul cui sa plangem. Ne-am adaptat singure la societate. E mai usor sa stii ca nu ai parinti decat sa stii ca ei exista undeva, dar ca nu sunt langa tine.
E: Frumos discurs, dar nu ati crescut singure, Lex. Am vrut sa fiu langa voi, dar timpul nu mi-a permis acest lucru. Nu facem numai ceea ce ne place.
K: Asta mi-ai spus de cand eram mica. Mi-ai spus ca trebuie sa accept fiecare lucru asa cum e pentru ca nu pot face nimic ca sa imi schimb destinul. Mereu am crezut in cuvintele astea. Am trait mereu dupa cum mi-au spus altii. Am crezut toata viata ca daca un lucru trebuie sa se intample se va intampla oricum, dar acum imi dau seama ca nu mai pot trai minciuna asta. Dispari din fata mea! Dispari din viata mea!
Si desigur, nu se putea ca sormea sa scape fara o palma zdravana.
E: Vad ca acum esti nervoasa, dar stiu ca daca te las sa te linistesti imi vei da dreptare maine. Plec acum. Noapte buna, fetelor.
L: Asa, mama. Mai tare nu poti sa trantesti usa aia?

K: Hai, gata. Linisteste-te.
L: Nu pot.
K: Atunci descarca-te.
L: O urasc! De ce trebuia ea sa se opuna? Tocmai cand totul mergea asa de frumos. S-a gasit ea sa vina si sa-mi strice ploile.
K: Si ce vrei sa faci?
L: Sa merg pana la usa, sa o deschid si sa vad daca asculta.
K: Er?
L: Nimic.
K: So, ce vrei sa faci?
L: Adica ce vreau sa facem.
K: De ce vorbesti la plural?
L: Pentru ca vreau sa fug si vreau sa vii cu mine.
K: Si ce te face sa crezi ca o voi face?
L: Numai faptul ca ti-ai primit-o si tu si faptul ca nu te va mai lasa sa fii cu Tom...?
K: Hmmmm.... Let me think about it.
L: Cat timp zici ca vrei?
K: Gata m-am gandit.
L: Si?
K: Hai s-o facem!

_______________________________________

A little part of me will always be like this
I'm selfish, I'm a liar. Stop calling me "miss"!
I'm not your girl, neither your friend
I had to tell you in the end
I won't give you a second chance
Between us there is a fence
The gate is close and so it'll be
'Cause you are not the one for me
I wasn't for so long by your side
And I feel no need to hide.
One day I said that I loved you
And you said "I love you too"
I don't know if it came to this
If I am someone that you'll miss.

#29

†† CядZy●AиG3l ††
Avansat
Din: spitalu de nebuni, galati
Postari: 992

thoamne eo stiam k mamele astea sunt bolnave

adik nu chiar thaote... sunt shi unele normale...

haide cu nextz k de abea astept sa vad ce se intampla

_______________________________________

A CraZy Emo LiFe and a....

Scary Monster Life.....

#30

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

ai dreptatea hai dai copy paste sa citesc in continuare

mischte e

glm lexule

_______________________________________

#31

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

next cand ajung acasa k aici n-am documentul

_______________________________________

#32

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

oki cand ajunji aks bagi nextu ji maine bag yo nextu

_______________________________________

#33

° LaLa °
Administrator
Din: OrAsHeLuL ViSeLoR
Postari: 2583

nexttt si vreau si poze

_______________________________________
Astazi te bag in sedinta de urgenta

#34

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

poze sunt pe prima pag

next acuma

L: Perfect! Suna la aeroport si vezi cand e primul zbor catre Romania. Pana atunci eu ma gandesc ce sa-i scriu in biletul de adio.
K: Bine. Planu-i bun, dar spune-mi si mie un lucru.
L: Sigur.
K: Unde vrei sa stam?
L: Intr-un loc in care nu ne-ar cauta niciodata.
K: Si anume...
L: Nu pot sa-ti spun acum.
K: Dar cand o sa poti sa-mi spui?
L: Acasa.
K: Tu esti nebuna, fato.
L: Mi s-a mai spus, dar de ce crezi asta?
K: Acasa va fi primul loc in care ne vor cauta.
L: Stai linistita ca nu vreau sa stam acolo.
K: Dar unde?
L: Inceteaza cu intrebarea asta ca ti-am mai spus ca nu iti pot raspunde acum.
K: Bine, dar de ce tocmai acasa? De ce nu in avion?
L: Pentru ca toti pasagerii zborului vor fi luati la intrebari. Nu vreau ca cineva sa ne dea ascunzatoarea de gol.
K: Bine. Hai ca sun la aia. Tu gandeste-te ce vrei sa scrii.
L: Bine.
Si acuma, la cati draci am, bineinteles ca nu ma pot concentra la ce vreau sa scriu. Kat vorbeste cu aia de la aeroport. Imi face rost de bilete. Hai ca e bine. E un zbor chiar in seara asta. Banii nu sunt o problema. Ne-a dat mama 1000$ pentru luna asta.

L: Er? Ai aranjat ceva?
K: Te-ai indoit vre-o secunda?
L: La cat avem zborul?
K: 00:30 ora lor.
L: Asta inseamna...9:30 dimineata. Cat facem?
K: Asta e problema.
L: Ce? Stiu ca facem mult. Asa a fost si cand am venit. Undeva intre 21 si 26 de ore.
K: 25.
L: 25? Hmmm asta inseamna... 9:30...10:30. Mda, dar tu vezi cat timp are mama sa afle ca am plecat?
K: Dar asta nu-i tocmai o problema.
L: De ce?
K: Urmatorul zbor e ala cu care trebuia sa plecam noi, sooo.
L: Atunci s-a stabilit. Katterine, fa-ti bagajele.
Ne-a luat ceva timp sa strangem, dar in final am fost sigure ca nu am uitat nimic. E 8:30. Plecam peste o ora. Ne-ar lua mai putin, dar vreau sa merg pe jos. Sa vad ce-am pierdut. Nu ne oprim sa cascam gura la vitrine. Acum chiar nu ne mai intereseaza nimic. Nu mai avem chef de viata in orasul asta. Sa nu mai spunem faptul ca fiind fugite de-acasa nu mai putem sa facem nimic. Am inceput vara cu stangul. Nu zic “Mai bine nu-i cunosteam” ci ma gandesc la faptul ca era mai bine sa nu venim. Am fi putut sa stam toata vara cu Bill si cu Tom, sa ne traim povestile de dragoste. Nu zic ca ar fi durat extraordinar de mult, dar ar fi fost vara noastra. Ne-am fi amintit de ea. Ne-o vom aminti si p-asta, sunt sigura, dar nu vroiam sa-mi amintesc chestii de genul asta.

K: Iar visezi cu ochii deschisi? Te-ai gandit ce vrei sa-i scriem?
L: Da-mi o foaie.
K: Ia!

Draga doamna Elena Collins,

Ne pare rau sa va anuntam ca am decis sa renuntam la dumneavoastra in favoarea baietilor de la TH. Stiu ca doare, dar in curand va va trece. Si noua ne pare rau ca ne-ati pus in situatia de a alege. Am plans aseara de m-a durut capul. Va multumsc pentru ca mi-ati distrus o vara din viata. Mai bine nu veneam. In orice caz suntem bucuroase sa va anuntam ca nu ne veti mai vedea niciodata. Ne pare rau ca s-a ajuns la asta, dar v-ati facut-o cu mana dumneavoastra.
Cu multa bucurie, fiicele dv,
Lexxa si Katterine

K: Perfect. Ce misto e. Ai ironizat-o la maxim.
L: Doar la asta ma pricep cel mai bine.
K: Hooooo, sarcastica pamantului. Ti-au murit laudatorii?
L: Da. Mi-i imprumuti pe ai tai?

K: Vorbesti de parca as avea.
L: Acum trebuie sa mai facem un singur lucru si suntem gata.
K: Ce mai trebuie sa facem?
L: Sa-i anuntam pe Bill si Tom. Trebuie sa mearga cineva la noi si sa ne stranga lucrurile.

K: Cam asa e. Si, te-ai gandit ce vrei sa le zici?
L: Pai, nu chiar, dar le trimit un SMS.
K: Pai ce mai astepti? La asta esti buna.
M-am apucat sa scriu. Pan’ la urma a iesit ceva destul de bine.

“Stiu ca dupa ce vei citi vei fi curios sa afli mai multe, dar cred ca realizezi ca nu ma poti suna la or asta, nu? Uite cum sta treaba: ne-am certat cu mama extraordinar de rau. Kat nu e chiar asa de nervoasa, dar eu una n-am putut sa suport ce ni s-a spus si nu suportam sa tac. A iesit un scandal monstru. Kat m-a sustinut si amandoua am iesit cu cate o palma care si-a pus amprenta destul de bine. Anunta-l si pe Tom ca maine la 10:30 aterizeaza avionul nostru. Am cumparat doua bilete spre Romania. In 4 ore decolam =>9:30 (ora voastra). Uite ce aveti de facut: mergeti la noi si strangeti tot (haine, CD-uri, carti, postere, machiaj... chestii de genul asta). Poate va-ntrebati cum intrati la noi in casa; cand ajungeti, cautati sub pres la intrare si veti gasi doua chei: una mica si una mare pe acelasi inel. Aia mare e de la usa. Cand ajung o sa va arat de unde e si cea mica. Va ube si succes, Lexi

L: Ei? Ce crezi?
K: Un singur lucru imi scapa.
L: Ce anume?
K: De ce le-ai spus si despre cheia mica, de ce ar trebui sa le aratam?
L: Nu iti vrei lucrurile inapoi?
K: Ba da, dar raspunsul la intrebare?
L: Uite: trebuie sa le spunem ca sa stie de cheia mica ce e cu ea. Si trebiue sa le aratam pentru ca nu ne putem intoarce cu miliardele alea de postere aparand de nicaieri. In plus nu il vei mai vdedea niciodata. Nu vrei sa-ti iei “ramas bun”? (o sa vedeti la next-urile urmatoare de ce am pus cuvintele alea in ghilimele)
K: E trist. Nu o sa-l mai putem revedea. Cred ca daca intru acolo ma apuc instantaneu sa plang.
L: Si eu, dar nu avem alta solutie. Imi vreau inapoi si versurile si posterele. Nu avem de ales.
K: Bine. Hai s-o facem.
L: E si un sfert. Mergem? Mi-e ca daca mai stau mult aici nu mai plec.
K: Bine. So, lasam cheia la receptie, nu-i spunem mamei nimic, ai trimis SMS-ul?
L: Da.
K: Perfect. In curtea hotelului facem praf telefoanele. Sau macar aruncam cartela. Ca-i pacat de telefoane.
L: Deci s-a stabilit. Sa mergem.

_______________________________________

#35

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

hai baga neeextt

_______________________________________

#36

†† CядZy●AиG3l ††
Avansat
Din: spitalu de nebuni, galati
Postari: 992

dapz haidep cu nextz kas curioasa

_______________________________________

A CraZy Emo LiFe and a....

Scary Monster Life.....

#37

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

Asa a inceput sirul celei de-a doua parti a vietii noastre. Fara sa ne dam seama in curand vom inceta sa mai existam.
Am plecat. Pe drum nu am vorbit deloc. Fiecare era cu gandul in alta parte. Nici nu stiam unde suntem. Era fiecare in lumea ei. O lume fantezista de bucurii, tristeti si vise spulberate. Nu vroiam sa-o spunem, dar ne gandeam la cel mai rau lucru cu putinta: ce s-ar fi intamplat daca ne-ar fi prins. Nu vroiam sa vorbim despre asta pentru ca stiam amandoua ca daca incepeam sa despicam firu-n patru ne-am fi intors la hotel.
In mai putin de o ora am ajuns. Am lasat bagajele si am asteptat. Noroc avem ca pe straini nu-i intereseaza daca avem acordul parintilor ca sa plecam. Ce bine ca nu suntem de-aici. Intr-un sfarsit avionul nostru a aterizat. Ne-am imbarcat. Dupa decolare mi-am pus MP3-ul in urechi si am inceput sa privesc derutata pe geam. Mi-am pierdut sirul gandurilor pentru ca am cazut intr-un somn adanc.
M-am trezit speriata. Am vazut cum eram prinse, cum ne-a gasit mama si i-a luat si pe baieti. M-am uitat la ceas: 1-Iunie, 9:45. Astazi trebuia sa ajungem. In 45 de minute trebuia sa aterizam. Am trezit-o si pe Kat. Tot ce speram amandoua era ca baietii sa fi primit mesajul meu.
In sfarsit am aterizat. Nu ma simteam mai in siguranta decat atunci cand am parasit hotelul. Ne-am luat bagajele si am plecat. Ne uitam in jur speriate. Ne temeam de faptul ca ei ar fi putut sa nu fie acolo. Mai rau dacat orice era faptul ca niciuna dintre noi nu mai avea telefon acum. Era lume multa in jurul nostru, lucru care ne ingreuna cautarea. Am inchis ochii. Eram sigura ca ei nu erau acolo, dar miracole se mai si intampla. Am auzit pe cineva care m-a strigat. M-a trezit din visare. O voce pe care o cunosteam prea bine. Vocea de care aveam nevoie. Era Bill. Eu nu-l vazusem, dar el, da. M-am uitat in jur, dar nu am putut gasi locul din care acel sunet a iesit. Nu am gasit sunetul, dar m-a gasit sunetul pe mine.

B: Lexi.
L: Bill.
L-am vazut. Venea spre mine. Am lasat geamantanul langa Kat si am inceput sa fug spre el. L-am imbratisat, iar el m-a sarutat pasional pe buze. Eram fericita. Am inceput sa plang.
B: Linisteste-te. S-a treminat. Acum sunt cu tine, mi-a spus el mangaindu-ma pe par.
L: Sunt bine, mi-am sters repede lacrimile si i-am facut semn sor’mii sa vina. Unde e Tom?
B: In masina. Ne asteapta.
K: Hai sa mergem atunci.

K: Buna, Tom.
T: Buna, frumoaso. Cum ti-a placut excursia?
K: Atat de mult incat mi-a lasat urme.
T: Zau? Unde, frumoaso?
K: Uite chiar aici. (si ii arata semnul de pe fata)
B: Mi-e teama ca si Lexi are unul.
L: Chiar am?
B: Ahem.
L: Shit.
B: Hai sa lasam semnele putin. Unde va ducem?
K: Lexi e aia cu planul. Nici macar nu stiu unde o sa stam.
B: Si unde planuiesti, puiule, sa stati?
L: Momentan mergem acasa. Mai avem cate ceva de strans. Cand terminam mai discutam.
B: Daca eu iti zic ca nu mai ai ce sa mai strangi, ma crezi?.
K: Dar daca eu va zic ca mai avem de strans, ma credeti?
T: Hai s-o vad si p-asta. Unde mai aveti voi de strans?
L: Bill, mai ai cheia aia mica?
B: Bineinteles. Tine.
K: Perfect. Vom avea nevoie de ea.
B: Sa mergem. Pe drum ne mai povestiti si noua ce vi s-a intamplat.
Am plecat. Pe drum le-am povestit baietilor tot ce am patit.
B: Fetelor, ne pare atat de rau ca a trebuit sa treceti prin toate astea din cauza noastra...
K: Stati linistiti. Nu e vina voastra deloc.
T: Cum poti sa spui asta?
L: E vina mea. Daca as fi sters mesajele, ea nu ar mai fi aflat niciodata.
B: Taci din gura. Cum poti sa spui ca e vina ta? E vina mea. Daca nu ti-as fi trimis mesajele alea...
L: Daca nu mi le-ai fi trimis ti le-as fi trimis eu. Tot s-ar fi intamplat asta. Deci sa nu va mai prind ca spuneti ca e vina voastra! E numai vina mea si gata! Nu vreau sa ne certam pe a cui vina e!
T: Sa traiti, sefa!
L: Hi, hi, hi.

B: Am ajuns, fetele.
K: Cand a trecut timpul?
B: Nu intreba, dar am observat o chestie.
L: Ce chestie?
B: Cand sunt cu tine timpul trece cat ai zice rock.
L: Asa sunt eu, dar timpul trece repede cand te distrezi, so ne distram impreuna. Dar sa lasam asta. Hai sa va arat ce mai aveati de strans.
T: Hai ca prea curios ma faci.
L: Bill, da-mi cheia.
B: Ti-am dat-o.
L: Aia de la usa.
B: Chiar aici.
L: Bine. Acum sa ma urmeze toata lumea.
T: Unde mergem mai exact?
K: In pivnita.
B: Am curatat tot acolo.
L: Ati curatat si sub pivnita?
T: Whaaaaat?
K: Vedeti ca nu ati curatat tot?
B: Ce e acolo?
L: Locul nostru special.
T: Mai detaliat...
L: Mai detaliat am ajuns. O sa vedeti acum de la ce era cheia mica.
Am ajuns in fata usii de la pivnita. Cu un scartait prelung usa s-a deschis lasand descoperita o incapere joasa cu perteii prafuiti. In dreapta era o masuta din lemn, prafuita, de asemenea. Pe peretele din fata era o biblioteca cu carti vechi. La un metru in fata bibliotecii m-am oprit. M-am asezat in genunchi pe podeaua din lemn. Mascat perfect de stratul gros de praf era un capac incuiat cu un lacat. Am luat lacatul in mana si l-am descuiat. L-am pus de-o parte pe podea. Am pus mana pe manerul capacului si cu un scartait apasat, balamalele ruginite au cedat. In fata noastra au inceput a cobori niste scari inguste si subrede. Am coborat cu totii unul in spatele celuilalt. Pe masura ce coboram se facea tot mai frig, iar aerul incepea sa fie din ce in ce mai umed. Scarile s-au terminat in fata unei usi ce dadea intr-o incapere larga.

B: Sa inteleg ca aici trebuia sa ajungem?
K: Te-ai prins.
T: Uau. Ce e locul asta?

va las in suspans

_______________________________________

#38

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

hai baga nextuu lexoooooooooooooooooo

_______________________________________

#39

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

L: Bine ati venit in sanctuarul nostru. Prieteni, va aflati in Rock Paradise.
Locul nostru special, cu peretii plini de postere, in stanga se afla un birou la care erau asezate doua scaune. Pe birou, dezastru crunt: hartii aruncate una peste alta, toate scrise, pline de imaginatia noastra: versuri.

L: Aici avem de lucrat putin.
B: Poti s-o mai spui o data. De unde ai atatea postere?
L: Avril Lavigne, My Chemical Romance, Green Day, Tokio Hotel si multi altii. Ce au toti in comun? Rock-ul. Elementul care ne uneste pe toti.
T: Si raspunsul la intrebare?
K: De prin reviste.
B: Stii, la prima vedere nu pareti asa rockeriste.
L: ...dar acum?
T: Total. Cati oameni stiu de locul asta?
K: Pai... cel putin 5.
T: Care e al cincilea?
L: Roze.
B: Roze? Chiar, ce mai face?
L: Nu stiu nimic de ea. Daca vrei ii puteti face o vizita la studio.
T: Dar de ce numai noi?
L: Pentru ca nu vreau sa stie nimic de noi.
B:

De ce nu?
L: Ea e cea mai buna prietena a noastra. Nu isi doreste nimic mai mult decat sa fie cu noi. Daca ar sti ne-ar pune in pericol. Cand o sa vrea sa ne vada nu va veni la noi, ci va spune lumii unde suntem. O stiu prea bine. Asa va face.
T: Deci? Nu o veti mai vedea niciodata?
K: Ba bineinteles ca s-ar putea s-o mai vedem.
B: Cum adica?
L: Pe strada, prin magazine...sunt multe locuri unde avem mari sanse s-o intalnim, dar hai s-o lasam pe Roze. Sa ne apucam sa strangem aici.
K: Bine, strangem, dar in timp ce facem asta tu ne explici unde ai vrea sa stam.
B: Chiar. Ai spus ca ne zici cand ajungem acasa.
L: Bine... Kat mai stii unde mergeam cu parintii cand eram mici?
K: Unde?
L: In weekend...
K: Nu imi spune ca tu chiar vrei sa stam in cabana aia.
L: De ce nu?
K: Da, stii ca nu m-as fi gandit niciodata la asta?
L: Io ti-am zis ca n-o sa ne caute niciodata acolo.
B: Unde e cabana asta?
K: In padurea de la marginea orasului.
T: Cat facem pana acolo?
L: Pai cu masina, in jur de 30 de minute.
B: Asta e ultimul. Ai zis 30? E bine atunci.
L: Perfect. Sa mergem.

B: Si ce planuiti sa faceti acum ca ati fugit?
L: Stam acasa?
T: Si ce mancati?
L: Pai la asta sunteti voi buni.
K: Daca vreti puteti sa stati la noi tot restul verii.
T: Nu cred ca e asa o idee buna.
K: De ce nu?
B: Pentru ca s-ar putea sa ne cam urmareasca presa, dar daca vreti putem ramane in seara asta.
L: Perfect!
K: Aaa...Lexi, noi unde suntem?
L: Cum adica unde suntem? Mai cititi si voi semnele.
K: Care semne?
L: Uite acolo: 30 km pana iesim din oras.
B: Asta e bine.
L: Aici. Opreste.
T: Aici? Dar de ce tocmai aici?
B: Nu e nimic aici.
K: Asta credeti voi.
L: L-ai vazut, nu?
K: Normal ca l-am vazut. Il vede si un orb.
T: Despre ce vorbiti?
K: De aici o luam pe jos.
B: Intram in padure?
L: Da. De aici, baieti trebuie sa invatati sa cititi semnele.
B: Sa inteleg ca ne-am oprit din cauza unui semn?
L: Mama, ce-mi plac oamenii care se prind repede.
B: Care-i semnul?
K: Vezi copacul asta?
B: Ce de inscriptii sunt pe el.
L: Asta; e semnul.
B: Sa tin minte.
K: De la el o luam inainte pana gasim un alt semn al genialei mele surioare.
T: Le-a facut Lexi pe toate?
L: Da. Ea stie sa se orienteze. Nu stiu cum reuseste. Eu prefer sa ma iau dupa urme. Imi e mai comod asa. Stiu ca urmele raman. In fine...depinde ce urme lasi. Logic ca daca m-as fi luat dupa pasi s-ar fi sters pana acum. Pe drumul asta n-a mai calcat nimeni de sapte ani. De cand s-au despartit ai nostrii n-am mai venit aici.
B: Cum ai reusit sa retii toate semnele astea?
L: Doar eu le-am facut.
T: Si le intelegi dupa sapte ani? Eu le-as uita dupa doua zile.
K: La dreapta.
T: Alta care stie sa le citeasca.
K: Nu stiu sa citesc hieroglifele pe care le face Lex, dar stiu drumul pe dinafara.
T: Mai rau. Cred ca n-o sa pot niciodata sa ajung singur aici.
L: Dar nu trebuie sa vii singur. Si in plus, poate retii si tu drumul. Sau inveti sa-mi citesti semnele.
T: Imposibil.
K: Nimic nu e imposibil.
T: Pentru unii oameni.
K: Eh.. prea multe vrei.
B: Hei, uite.
K: Lexi, opreste-te din visat!
L: What... In sfarsit am ajuns?
T: Asta e?
K: Ahem.
L: Ce ai mah fata?
K: Nu e asta?
L: Logic ca nu.
K: Atunci asta ce e?
L: Cabana batranului Herman. Ai uitat de ea?
K: Asa e! Era inainte de cabana noastra.
L: Si mai ziceai de mine ca sunt aiurita.
K: Eh na ce vrei sa fac acum?
L: Sa misti picioarele, directia: in colo.
B: Cine e batranul Herman?
K: Eh...E o poveste.
T: Judecand dupa geamurile sparte, obloanele ce mai aveau putin si cadeau, usa deschisa fluturand in bataia vantului si lemnul scorojit...de ce am senzatia ca o sa ne spui o poveste de groaza?
L: Pentru ca asta o sa fac.
K: Hei... Tom, Lexi, mi-ati dat o idee.
T: Ce idee, puiule?
K: De ce nu am aprinde diseara un foc de tabara si n-am spune povesti de groaza?
L: Stralucita mea surioara, dar de ce n-am spune Legendele Padurii?
B: Ce legende? Despre ce?
L: Cand eram mici ne placeau chestiile astea de groaza: varcolaci, vampiri, fantome, lilieci, Dracula...si derivatele. Seara, cand veneam aici ne spuneau parintii povesti de groaza, in loc sa ne spuna basme de adormit copiii. Printre altele, ne-au spus Legendele Padurii. Asa se numea cartea din care ne citea tata. Ne placea cartea aia... el spunea ca sunt adevarate si ca in padurea asta chiar ar fi existat creaturile din carte. Noi il credeam, dar nu ne era frica. Era distractiv. Eram mici...
B: Interesanta copilarie.
L: Hei, nu ma lua asa. Faceam si noi ce ne placea.
K: Scuzati-ma ca trebuie sa intrerup asa o conversatie nostalgica, dar imi puteti spune si mie de ce am senzatia ca ne-am ratacit?
L: Taceti putin din gura.
B: Ce legatura are asta cu faptul ca nu stim unde suntem?
L: Nimeni nu misca si nimeni nu scoate un sunet! Nu ma intrebati ce fac. Vreau sa vad daca chiar ne-am ratacit.
T: Si asta ne ajuta?
K: Ce vrei sa auzi, mai exact?
L: Paraul ala. Acum ori taceti, ori va orientati singuri.

L: Shhhhhh
B: Auzi ceva?
L: Asa cred.
T: Arata-ne drumul.
L: Nu e bine.
K: De ce?
B: Ce s-a intamplat?
L: Aud curs de apa, dar vine din fata noastra.
K: Pai si ce e rau in asta, ca doar nu vine spre noi, nu?
L: Katty, gandeste logic: paraul era la est de cabana noastra, curgand prin spatele ei, dar daca noi ne-am luat cu vorba si am trecut de ea... nu mai are nici o logica. Nu am vazut nici un parau si daca am trecut de ea ar trebui ca apa sa se auda din spate. Pe de alta parte, daca n-am fi trecut de ea, ar trebui sa mai vedem semne pe copaci.
B: Asta inseamna ca am ratat un semn. Tot ce trebuie sa facem e sa ne intoarcem si sa-l cautam.
K: Imi pare rau, dar nu mai sunt semne nicaieri. M-am uitat atent pe drum incoace.
T: Dar e imposibil!
L: Mi-e greu sa cred ca semnele mele au fost sterse. N-aveau cum!
T: Asta zic si eu, dar daca se poate.. ce facem atunci?
L: Nu stiu. N-aveam cum sa gresim semnele. Ne-am oprit bine cand am ajuns aici.
B: Atunci de ce s-a intamplat asta?
K: Pentru ca nu s-a intamplat nimic.
L: Cum l-ai gasit?
K: N-oi sti io drumul chiar asa de bine, dar stiu semnele tale.
T: Ce-ai gasit?
L: Ultimul semn. Asta trebuie sa-l retineti.
B: Ce scrie?
L: Beware! Walk this way and you’ll find me. I’m your worse nightmare.--|>
T: Si pe cine vom intalni acolo?
K: Pe Lexi. Ea l-a scris.
B: Dar de ce l-ai scris asa?
L: Pai am vrut sa scriu “Bun venit in Tabara Fericirii”, dar atragea prea multi curiosi.
T: In fine, nu conteaza. Deci, tu vrei sa-mi spui mie ca daca mergem pe drumul asta o sa ajungem?
L: Exact.
B: Asta e?
K: Ahem.
T: Uau...uau
L: Va place?
T: Fato, asta nu-i cabana.
K: Da’ ce e, ma rog?
B: Tu nu vezi cat poate sa fie de mare? E imensa! Daca asta e cabana, nu vreau sa stiu ce inseamna la voi o vila.
L: Intram?
T: Avem de ales?
L: Alegeti voi: putem intra ca sa despachetam, sa facem curat, sa ne mai uitam si noi la TV, sa stam jos, pe canapea; nu in picioare, pe iarba.. sau putem sa stam aici, in picioare, cu bagajele in mana, fara TV si telefoane, pe iarba asta care inca mai e uda de roua si ma uda pe pantofi, cu capu’n soare, asteptand sa vedem care face primu’ insolatie, uitandu-ne la casa aia care ne tine umbra asta racoroasa. Putem sta aici toata viata, holbandu-ne la minunata noastra cabana nelocuita in fata careia cu multi ani in urma eu stateam si va explicam de ce ar trebui sa intram, dar cum am mai spus e optiunea voastra. Ce facem? Ziceti ca ma doare gura.
K: Tu stii macar ce ai zis?
L: Nu, dar nu conteaza cu atat mai mult pentru ca intrebarea mea nu iti era adresata tie. Spuneti, maica. Ce facem?
T: Hai sa intram.

_______________________________________

#40

her`shit
Mediu
Din: TokioHotel`s city
Postari: 135

am pierdut siru intrebarii

logik ca intra

#41

†† CядZy●AиG3l ††
Avansat
Din: spitalu de nebuni, galati
Postari: 992

ce thare

]

thaomne e prea bestial fatoh

cu tot cu semne shi cabana shi cu tot

rpd de tooot nextz

_______________________________________

A CraZy Emo LiFe and a....

Scary Monster Life.....

#42

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

pun acuma...nu sariti

Cabana era exact asa cum am lasat-o. Poate putin mai prafuita, dar in mare la fel. Ne-am dus sus. Le-am dat baietilor doua camere si am mers sa despachetam. In vr’o doua ore era totul la locul lui.
Eram obosite rau. Ne-am dus in camerele noastre si, curand, am adormit. Baietii au ramas jos, tolaniti pe canapea cu ochii holbati la TV.
Dupa cateva ore m-am trezit. M-am dus sa caut ceva de baut, n-am gasit.
L: A naibii de bucatarie. De ce trebuie sa fie jos cand mie imi e sete?
B: Iubire, ce bine ca te-ai trezit?
L (in drum spre bucatarie): Ce s-a intamplat?
B: Te-ar intreres sa locuiesti in Germania?
T: O luam si pe Kat.
L: Aloo, nu putem iesi din tara fara sa fim descoperite.
T: Ba puteti si o veti face.
L: Cum asa?
B: Nu am stat cu ochii lipiti de TV aiurea. Astia de la stiri zic ca politia v-a declarat moarte.
L:

Cum asa?
B: Zic ca maica-ta a spus ca ala de pe scrisoare nu e nici scrisul vostru, nici stilul vostru.
L: Dar amprentele?
T: Totul s-a pierdut.
L: Cum asa?
B: Ati lasat balconul deschis, iar vantul a luat scrisoarea. Un lucrator al hotelului, in pauza fiind, a iesit sa fumeze. Atunci, a observat acea bucatica de hartie care i-a aterizat fix la picioare. A luat-o, a citit-o, a asteptat ca mama ta sa se trezeasca si i-a dat-o.
T: Datorita faptului ca a cazut, urmele de pe scrisoare s-au sters. Politia a cercetat-o atent. Tot ce s-a gasit au fost amprentele tipului.
L: Dar tot nu se rezolva problema. Nu avem acte, nu avem identitati acum. Cum putem sa iesim din tara? Suntem fugare, iar daca se descopera ca ne ajutati o sa aveti probleme.
B: Nu se va descoperi nimic. Cunosc oameni din politia germana care pentru un autograf si cativa euro va fac acte.
L: Dar putem totusi sa fim recunoscute.
B: Asa e. Pozele voastre au fost date pe post, dar am ceva pentru tine.
L: Mai lipseste sa-mi zici ca ai mers sa-mi cumperi machiaj si haine.
T: Exact asta a facut. Eu i-am cumparat lui Kat.
L:

T: V-am cumparat si vopsea de par. Acum, mai ai vr’un motiv pentru care sa nu vii cu noi?
Am inceput sa tip si sa topai prin toata casa. Eram atat de fericita... Am alergat pe scari si am intrat ca o furtuna in camera soramii.
L: Katty, trezeste-te imediat!
K: Ce naiba vrei?!

L: Nu tipa la mine ca nu-ti mai zic nimic.
K: Zi o data!
L: Ne mutam in Germania!
K:

Cum adica? Ai febra sau ce?
L: Nu, desteapta pamantului. Ne mutam in Germania!
K: Nu putem sa trecem granita. Nu avem acte, nu avem identitati noi si nu avem o imagine noua.
L: Detalii, detalii, detalii... Nu e asta o problema. Bill cunoaste pe unu’ din Politia Germana care pentru un autograf si cativa euro ne da acte. Baietii ne-au cumparat haine, machiaj si vopsea de par. Nu ne va recunoaste nimeni. Mai obiectii acum?
K: Lexxa, tu stii o chestie...?
L: Hm? Ce s-a intamplat?
K: Yoooooy

Ne mutam in Germaniaaaaaaaaaaaaa!
B: Nu mai tipati si veniti incoace.
K: Chiar s-a auzit pana acolo?
T: Te-a auzit si maica-ta de la celalalt capat al lumii.
B: Veniti pana la urma?
L: Venim, venim.
K: Ia sa vad pe ce v-ati cheltuit banii.
T: Pe astea.
L, K

Nu pot sa cred!
Ne-au pus in fata doua sacose mari pline de haine si machiaj. Am rasturnat toate hainele pe canapea. Erau extraordinare. Exact ce ne doream.
Bill si Tom au plecat in Germania sa ne ia actele. Au avut noroc si au gasit avion la interval de doua zile. S-au intors cu noile noastre identitati. Ne-a schimbat numele, insa doar numele mic. De celalalt nu ne pasa. Din acea zi Lexxa a murit. Inlocuitoarea ei a devenit Alexis. Tot Lexi ma strigau, dar ce era important era doar ca Lexxa murise.
Kat, a devenit Cattalina. Acum, singura care mai traia, era Catty. Intr-o saptamana am plecat. Am lasat trecutul in urma. Eram pregatite sa incepem o noua viata. In acea cabana, timpul s-a oprit. Ne-au fost intrerupte destinele.
Eram mai fericite ca niciodata. Puteam sa traim din nou. Ne-am mutat cu baietii. I-am cunoscut pe Georg si Gustav. Sunt chiar niste baieti simpatici. Mai ales Georg...dar tot mai mult imi place Bill.

)
Tom ne-a facut rost de un contract cu o casa de moda. Ne-am reluat viata normala.
Totul era frumos. Era ca inainte.

scuzati nextul mic

se apropie cat de cat de sfarsit si va dau cu portia

_______________________________________

#43

her`shit
Mediu
Din: TokioHotel`s city
Postari: 135

cattalina??ciudat nume..seamana cu Cartagina

totusi sa faci atatea sacrificii de dragul(sau nu) al unei mame?
poate nu se mai poate numi mama

si totusi.....cand se casatoresc(o so faca..nuh?

)o sasi invite si mama
si o sa rezolve toaate problemele

dah..la mintea mea

dar!
cel mai important lucru...

vreau NEXT!

_______________________________________
Traiesc in albastru
Vad in albastru
Respir aer albastru
Beau apa albastra
Colorez in albastru
Desenez in albastru
Scriu cu albastru
Ma imbrac in albastru
Citesc in albastru
Simt albastru
Pipai albastru
Aud albastru
Gust albastru
Mor albastru
Ma joc in albastru
Glumesc in albastru
Este doar albastru! :X:X:X:X

#44

†† CядZy●AиG3l ††
Avansat
Din: spitalu de nebuni, galati
Postari: 992

e mistoh..

haide puneh nextz sa avd ce se mai intampla

_______________________________________

A CraZy Emo LiFe and a....

Scary Monster Life.....

#45

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

ajaai baga neext

_______________________________________

#46

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

nu se casatoresc

T: Mai usor, omule. Calmeaza-te.
B: Dar nu pot. De ce ii e atat de greu sa accepte?
T: Linisteste-te. Stii cum e David. Pana se obisnuieste cu ideea e greu.
B: Dar poate sa renunte mai repede. Nici macar nu o cunoaste.
T: Asculta! Nici mie nu imi place ce se intampla, dar chiar trebuie s-o lasi mai moale. Certurile intre tine si el au devenit o rutina insuportabila. Terminati odata!
B: O sa incetez cand el accepta ca greseste.
T: De ce e atat de greu? El nu o sa renunte pana cand nu o sa fie cum vrea el.
B: Atunci avem asta in comun, iesi din camera trantind usile lasandu-l pe Tom singur cu gandurile sale.

T (in gand): De ce naiba trebuie sa fie asa de incapatanat? Credeam ca David e cel mai rau, dar vad ca nici asta nu renunta. Nu-l condamn. Daca ar sti Lexi ce se intampla, ar fi distrusa. Ce naiba pot sa fac? Am incercat sa vorbesc cu ei, dar nu a mers. Pentru prima oara...am nevoie de un sfat. Dar cui sa i-l cer? Cu Lexi e clar ca nu pot vorbi. Nici cu Catty nu pot. Ce naiba...sunt surori. Isi spun totul. Am o ultima speranta, dar nu stiu care va fi aia. Ce sa fac? Nu am alta solutie. Nu ma pot baga. Iubita lui, problema lui, dar totusi...Pffff...Lasa. Nu pot face altceva decat sa stau si sa privesc. E greu si pentru el. Trebuie sa aleaga intre David si Lexi.
L: Alo?
B: Lexi, unde esti?
L: La cumparaturi cu Catty.
B: As vrea sa ne vedem.
L: Cand poti tu, pot si eu. Doar e sambata, ce naiba...
B: Cand te intorci acasa?
L: Pe la 4-5 asa.
B: Te astept putin, dar e bine. Vorbim cand te intorci.
L: Bine. Vorbim. Pa.

C: Cine era?
L: Bill. Vrea sa ne vedem.
C: Unde, cand, de ce??
L: Acasa, cand ma intorc si zicea ca vrea sa-mi zica ceva.
C: Grav?
L: Habar n-am.
C: Nu stiu...Daca vrei du-te.
L: Tu glumesti? Mai am inca 200 de euro de cheltuit azi.
C: Si ce stai?
Am cumparat amandoua ca spartele. Banii nu se mai terminau, iar vanzatoarele ramaneau cu gura cascata cand vedeau cat putem sa cumparam.
Acasa l-am gasit pe Bill asteptandu-ma pe canapea in living. N-a scos nici un cuvant cand m-a vazut. Am mers sus sa pun in dulap tot ce mi-am cumparat. Asta mi-a luat ceva, iar Bill, vazand ca nu mai vin, a venit dupa mine.
L: Vroiai sa ma vezi...
B: Mda...
L: Ei bine...Acum sunt aici. Ce s-a intamplat?
B: Tu stii ca tin la tine orice s-ar intampla...
L: Bineinteles, dar nu inteleg legatura. De ce imi zici asta? Suna de parca n-am mai sta impreuna mult timp.
B: Ei bine, vine un moment in viata oricarei vedete in care trebuie sa aleaga intre cariera si viata. Ei bine, acel moment a venit si pentru mine. Lexi, intelege-ma. Nu vreau sa suferi. Te vei plictisi asteptandu-ne sa venim din turnee, vei ajunge sa ii geloasa pe fane si in plus gandeste-te la asta: poate ca tu ma iubesti doar ca persoana publica.
L: ...
B: Nu spui nimic?!
L (foarte calma): Iesi!
B: Stai. Hai sa discutam.
L: Am spus sa iesi!
B: Dar...
L: (cat de tare putea): IESI AFARA!

C: Sis, ce s-a intamplat?
B: Ai grija de ea.
C: Stai ca nu inteleg. Ce se petrece?
B: Vei intelege. Am plecat.

C: Ce s-a intamplat? Nu mai plange.
Lexi ii explica tot ce s-a intamplat.
C: Nu pot sa cred ca ti-a zis asta, dar gandeste-te. Poate ca nu a vorbit el. A vorbit despre trupa. Poate ca a zis doar ce i-a dictat David.
L: E imposibil nu s-ar lasa manipulat in halul asta.
C: Si daca se lasa...?
L: Ti-am mai zis ca e imposibil.
C: Nu se stie niciodata.
L: Nu mai conteaza in orice caz a plecat. Incerc sa-l uit.
Saptamanile treceau, iar Lexi arata din ce in ce mai rau. Nu mai mergea la prezentari, nu mai manca nimic, si statea toata iua inchisa in camera ascultand Tokio Hotel.

C: Tom, nu pot s-o mai vad asa. Cred ca daca il vad pe frati-tu il iau la palme.
T: Nici el nu e mai bine. E trist toata ziua, iar la repetitii, cand cantam o melodie mai trista, plange.
C: Ce putem sa facem?
T: Am o idee, dar nu pot sa-ti explic la telefon. Ma intorc in 10 minute si vorbim atunci.
C: Bine. Te astept. Bill a plecat in oras, iar Lexi e sus, sta in butoiul cu melancolie.
T: 10 minute.
C: Le numar.
T: Vin acuma.
C: Glumeam. Bye.
T: Bye.

ajunge

_______________________________________

#47

†† CядZy●AиG3l ††
Avansat
Din: spitalu de nebuni, galati
Postari: 992

thaomne

nush ce sa zik.. adik... poate k ar rebui k bill sal concedieze pe david

asta ar fi cea mai buna solutie

asha deci haidem cu nextz

_______________________________________

A CraZy Emo LiFe and a....

Scary Monster Life.....

#48

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

dak imi dai tu alt manager, il pun pe Bill sa-l concedieze

T: I’m back.
C: Au fos mai multe minute.
T: Soarta

C: Whateva’ Tu zi la ce te-ai gandit.
T: Pai ma gandeam sa le dam o vacanta. In acelasi loc. Departe de Germania.
C: Si...la ce te-ai gandit?
T: Pai...la asta speram sa ma ajuti tu.
C: Hmmmm...Italia, Grecia sau Malta. Alege.
T: Merg pentru...nu ma pot hotari. Alege tu.
C: Grea decizie. Ce tari am dat si io...
T: Ce zici de Grecia?
C: Plaja, magazine, soare, relaxare si e departe de Germania. E perfect!
T: Ma grabesc la repetitie. Il conving io pe Bill. Tu ocupa-te de Lexi.
C: O.K.
T: Iti spun diseara ce-am facut. Ei doi nu vor avea timp sa vorbeasca. Bill intarzie diseara si nu cred ca mai poate da ochii cu Lexi. Pe langa asta, si-a inchiriat un apartament in centru.
C: E bine. Vorbim diseara atunci.
T: Ok. Bye.
C: Bye. (il saruta si se duse la Lexi)

C: Fata, mi-a venit o idee.
L: Ascult.
C: Iti dau o vacanta de cateva zile.
L: Exact ce aveam nevoie. Unde ma trimiti?
C: Grecia iti place?
L: Magazine, soare, plaja, relaxare, departe de Bill...Super! Cand ma expediezi?
C: Maine.
L: Merg sa-mi fac bagajele.

Seara:
T: Catty!
C: Sunt aici.
T: Cum a mers?
C: Shhhhhh.
T: Ce s-a intamplat?
C: Cand a auzit de vacanta, sor'mea s-a mai inveselit putin. E in bucatarie si tu urli despre cum mi-a mers.
T: Sorry. Nu stiam.
C: A acceptat. La tine?
T: Idem.
C: Nu pot sa cred!

T: Nici eu.
C: Vreau sa vad ce o sa se intample.
T: Si eu. D’abia astept.
C: Maine scapi de suspans.

Dimineata am plecat. Nu aveam nici cea mai vaga idee despre faptul ca ma aflu in acelasi avion cu Bill. Nu ne-am intalnit deloc pana la receptia hotelului.
L,B: Am o rezervare pe numele Alexis Collins/ Bill Kaulitz.
L: Ce cauti tu aici?
B: Vroiam sa te intreb acelasi lucru.
L: Sunt in vacanta.
B: La fel si eu. Mi-a aranjat Tom.
L: Mie Catty.
B: Astia doi au vorbit.
R: Ma scuzati. Dra. Collins camera 608, dl. Kaulitz camera 609.
L,B: Ce? Camere alaturate?
L: Nu putem schimba?
R: Imi pare rau, dar rezervarile au fost facute in asa fel incat sa aveti camere alaturate.
L: Nici o problema. In fond, ne putem evita foarte bine si asa.
B: Asa e.
R: Acestea sunt cheile. Sedere placuta.
L,B: Multumim.

L: Hei sis. Ce mai faci?
C: Bine. Cum esti?
L: Bine.
C: Evenimente deosebite?
L: Doar Bill, dar cred ca stiai deja.
C: Serios?
L: Nu merge, dar nu conteaza. Am stabilit ca ne putem evita foarte bine.
C: Si ce vrei sa faci?
L: Nu stiu. Cred ca merg pe plaja.
C: Distractie placuta.
L: Merci. Zbye.
C: Bye.

C: Nu merge.
T: Nu credeam ca se poate.
C: Hai...doar ai auzit-o. Pentru ea nu exista imposibil.
T: Mah, nu stiu. Io-l sun pe Bill.

B: Alo?
T: Hei bro. Cum merge vacanta?
B: Bine. Miscarea gresita a fost ca ai trimis-o si pe Lexi aici.
T: Hai mah taci. Acum ai sansa sa te impaci cu ea.
B: Asta crezi tu. A zis ne putem evita foarte bine.
T: Asculta: tu o mai iubesti chiar daca iti place sau nu. Poti sa faci ceva. Am vorbit cu ea si a zis ca se duce pe plaja. Poti merge si tu.
B: Merci, Tom.
T: Ce v-ati face fara mine?

_______________________________________

#49

♫NǾi§y۞MÉLǾdy♫
Expert
Din: Lumea zapacitilor
Postari: 4511

hai in puii mei baga nextt odataaaaaaaaaaaaaa

_______________________________________

#50

Lex.
Avansat
Din: London
Postari: 905

Prima zi: cosmar neimpartasit. Bill m-a urmarit toata ziua

. Am reusit, din fericire, sa nu-i arat cat m-a putut enerva. A auzit de petrecerea de diseara de la tipul de la bar. M-a invitat si nu l-am putut refuza. Ma enerveaza

Prea mult incearca sa-mi intre pe sub piele.
Seara a venit si, odata cu ea, si petrecerea. Am dansat putin impreuna, dar la un moment dat ne-am pierdut in multime. M-am retras putin si m-am dus pe malul marii asezandu-ma cu picioarele in apa. Bill m-a vazut si s-a dus la bar. A luat doua cocktail-uri si s-a asezat langa mine.

B: M-am gandit ca ti s-a facut sete.
L: Merci.
B: Ce frumos e cerul.
L: Da. Ce multe stele sunt.
B: Asa e.
Am simtit din spate doua maini ce mi-au acoperit ochii. M-am intors si nu mi-am putut crede ochilor. Era Alex.
A: Lexi.
L: Nu se poate! Alex?
A: Ce faci, printeso?
M-am ridicat si l-am sarutat pe obraz. Alex a fost un coleg din scoala. Am fost impreuna un timp, dar apoi am plecat la liceu si nu ne-am mai vazut.
L: Ce faci? De cand nu te-am mai vazut...
A: Tu vorbesti? Era sa nu te mai recunosc.
L: N-aveam eu norocul asta
L: Bill, el e... Alex, nu l-ai vazut pe baiatul cu care eram?
A: A plecat acum cateva minute. Cine era?
L: Nu conteaza.
A: Esti sigura? Parea mai mult. Cum am fost noi odata.
L: Da. Din pacate si el a fost.
A: Am inteles. Nu te mai presez cu asta.
L: Nu. E inregula. Simt nevoia sa mai vorbesc cu cineva.
Mi-am deschis sufletul in fata lui Alex. Ma simteam usurata si, pentru prima oara de cand ne-am despartit, simteam ca ma intelegea. Am plecat tarziu. Am mai povestit cu Alex. Ma simteam bine discutand cu el.

ma revansez la urmatorul next

_______________________________________

Pagini: 1 2 3

Mergi la