Dr.O.H.
Mediu
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 441
|
|
Capitolul 1-Intanlirea
Numele meu este Christianna Rashawn.Povestea mea a inceput acum patru ani cand am cunoscut un baiat.Numele sau este Andrew Hall si este cu cateva luni mai mic ca si mine.Eu locuiesc intr-un oras port, Middlesbrough,din Anglia.E un oras frumos,cu iesire la mare,multe parcuri si peisaje frumoase.
Andrew s-a mutat din Stockton,orasul sau natal in Middlesbrough.A venit in scoala noastra cand era clasa a V-a,cu o privire vesela,calda,ce te ducea cu gandul la cel mai senin cer de vara.IMi amintesc ziua in care l-am vazut prima data,ca si cum ar fi fost ieri.
Clasa sa avea ora de muzica,in sala.Eu cu inca trei baieti si o fata ce eram la instrumente,ne pregateam pentru marele spectacol ce avea sa aiba loc peste doua saptamani.Profesorul Wagner,un om cam de 50 de ani atunci,era de natie germana,dar a venit in Anglia in tinerete,iar aici si-a cunoscut marea iubire.El s-a stabilit aici si a devenit profesor la W.S.S..Este unul dintre cei mai admirati profesori din scoala,deoarece se ocupa de toti,si este perfectionist.
Am intrat in sala de muzica,ciocanind inainte la usa.Glasul lui Wagner ne-a indrumat inauntru.AM intrat salutand,cu un zambet pe buze ,dupa care am aruncat o privire prin clasa.M-am uitat la elevii din clasa a V-a,dar privirea mi-a fost atintita asupra unui baiat din al doilea rand.Era singur in banca,privind atent in podea.Cand ne-a auzit,si-a ridicat privirea si am putut sa-i observ trasaturile bine definite.Avea ochii de un bleo mai senin decat cel mai senin cer,mari si puri,iar buzele le tinea intredeschise,ceea ce ii dadea un aer de inocenta.Avea parul saten,tuns potrivit de scurt si era imbracat simplu,intr-un tricou si o pereche de blugi albastrii.M-am pierdut in ochii sai pentru un moment,dar Valy ma trezi ,punandu-mi mana pe umar.
-Criss,haide sa incepem repetitiile.Mi-a zis el fiind atent la Wagner.
-Iara’ o furat-o peisajul!Interveni si alex,razand.
Valentin Robinson era un baiat cu ochii caprui si par brunet. Era talentat la muzica,avand si o voce foarte frumoasa,dar canta si la clape briliant,fapt pentru care el urma sa mearga la liceul de muzica.
Alex Tandrew era colegul meu de clasa,si unul dintre cei mai buni prieteni ai mei,poate chiar cel mai bun.Cu el puteam vorbi orice,pentru ca stiam ca nu ma va trada vreodata.Eram ca si fratii,mereu avand incredere unul in celalat,dandu-ne sfaturi si ajutandu-ne cu orice.El provenea dintr-o familie instarita,care il sustinea in tot ceea ce facea.Alex canta la chitara bass si era bun la asta.
-Clasa a V-a,stati linistiti cateva minute.Cititi ceva,cat repetam aici.Sa nu aud nici un zgomot!A spus scurt profesorul,cu un mic zambet in coltul gurii.
Noi am trecut la instrumente,dand glas muzicii ce rasuna in toata clasa.Pasiunea mea de mica a fost chitara,instrument de care pur si simplu ma indragostisem. In clasa a IV-a am mers prima data la Wagner,desi nu primea elevi decat dupa ce intrau in clasa a V-a,dar pe mine, Alex si Valy ne-a primit,desi inca nu stiu de ce..
Cantam la chitara,alaturi de ceilalti colegi ai mei.Simone Moore,o fata inalta,slabuta,cu ochii negrii ca de onix,fermeca multimea cu vocea sa minunata.Era singura din scoala care putea sa cante fara sa oboseasca,si singura careia ii placea.
Am cantat cateva piese,cele ce urmau sa fie auzite de tot Middlesbrough-ul,in ziua de 2 ianuarie,ziua orasului.Dupa ce am terminat repetitiile din acea zi,am mers in clasa noastra,in ora de istorie,de la care am fost invoiti.Ne-am asezat in banci,dar eu nu eram atenta.Ma gandeam la baiatul cu ochii albastrii,ce imi furase privirea,fara sa stie acest lucru.
Dupa ce s-a sunat de iesire,am mers cu Bianca pe hol .BIanca Drew era o fata inalta,cu ochii caprui si par lung .Ea era colega mea de banca,cu care ma intelegeam foarte bine.Era „de gasca” si niciodata nu se supara usor,spre deosebire de mine,care ma evervam foarte repede.Ea imi dadea sfaturi in legatura cu orice,stiind sigur ca nu va divulga secretele .
Clasa a V-a cobora de la etaj,unde era sala de muzica,si elevii se indreptau spre clasa lor,ce era vis-a-vis de a noastra.Pana atunci nu il observasem pe acel baiat,desi era chiar in fata mea.
L-am vazut cand a trecut pe langa mine si a intrat in clasa.Era tot ca in sala,cu privirea atintita in pamant,parca nefiind prezent la ceea ce se intampla in jurul sau.
-Criss,uite!m-a atentionat Bibi cu un zambet strengar pe buze.
-Unde?Ce sa vad?tresar eu curioasa la auzul vorbelor sale.
-Cine este baiatul in tricou galben?m-a intrebat ea cu ochii la el.
-N..nu stiu.Cred ca este nou in scoala.i-am raspuns eu,fara sa-i dau de banuit ceva.
Se parea ca si ea l-a observat pe baiat,fapt care m-a deranjat putin.Incepea sa-mi placa de el,dar nu voiam sa dau semne.Toti ma stiau ca cea careia nu-i pasa de dragoste si baieti,dar care era indeajuns de nebuna incat sa se ia la cearta cu profesorii si cu alti elevi.Am mai stat in pauza putin,dar se suna de intrare,asa ca ne-am conformat si am intrat in clasa,”asteptand „profesorul.Clasa a VI-a C era cea mai vestita in scoala.Eram cea mai buna clasa de a VI-a din toate cinci,dar si cea mai obraznica si nerespectuoasa.Intre noi,elevii, era o competitie cu privire la note,dar eram prieteni buni.
Au mai trecut cateva zile,timp in care il vedeam pe baiat destul de rar,fiindca nu prea iesea pe hol,dar nici eu,pana intr-o zi.
Doar ce terminasem ora de sport si ne indreptam cu totii spre clasa,cand,pe scari,l-am lovit cu umarul,din greseala.
-Imi cer scuze!M-am scuzat eu cu privirea in pamant,dar cand am ridicat-o am vazut ca era el.
-N…Nu-i nimic.Mi-a raspuns el calm,schtand un zambet cald in coltul gurii,dupa care a trecut mai departe.
-Smechero!Mi s-a adresat Bianca,zambind strengareste si luand-o in fata.
-Ce e?O intreb eu curioasa,sperand sa nu banuiasca ceva.
-Iti place de el,nu?M-a intrebat ea vesela.
-Ce?NU!Normal ca nu!De unde scoti atatea „perle” >?!Ma balbai eu,incercand sa-i inlatur orice suspiciune cu legatura la el.
-Fie…a fluierat ea,luandu-mi-o in fata.
AM intrat in clasa cu Bianca sa ne lasam echipamentele,iar dupa am iesit pe hol.El se intorcea,cred ca de la magazinul de pe coltul strazii,de unde toti elevii isi cumparau mancare.
-Ce faci,baiatu’?L-a intrebat Bianca zambind.,eu razand la auzul acelor vorbe.
-Bine,fata!II raspunse el vesel.
De atunci,de fiecare data cand treceam pe langa el il salutam,iar uneori cand nu il vedeam ne saluta el,spunand:” Nu ma mai saluti,fata!?”.
_______________________________________
              
|
|
)