Betty.
Moderator
 Din: Iasi.
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 696
|
|
8. Dupa 2 luni. - Beth, ne auzi ? spuse o voce calda. - Nu cred, spuse Bill luandu-ma de mana. - Ce ne facem ? Au trecut 2 luni si n-a deschis ochii deloc. Ma intrebam ce s-a intamplat,unde sunt si de ce nu-i vad. Totul era negru si confuz si nu intelegeam nimic. - Daca astazi nu se trezeste,imi pare rau de veste, dar o vom deconecta de la aparate. Incercam sa tip, dar nu puteam. Nu stiam ce se intampla. Auzeam ce vorbesc, dar nu-i puteam vedea. Am incercat sa ma ridic, dar nu puteam. Am zis un: “Au!” silentios si am deschis ochii. In fata mea se afla Amalia si Bill. M-am uitat pe scaun. Tom .. nu era. - Unde este? Zic eu buimaca privind neintelegand nimic. - Cine sa fie? Intreba Bill venind langa mine. - Tom ! Unde este Tom ? Am inceput sa tip,doctorul facandu-mi un calmant. - Stii ca te iubesc ? - Eu te iubesc mai mult,zice ea luandu-l in brate. Marea ii tulbura durerea iar el o ajuta sa invinga teama. Mai putea sa reziste Beth ? - Nu-ti fa griji, ‘beib’, cum o alinta Tom pe fata cu parul de ciocolata. Aici voi fi mereu,langa tine , chiar daca dragostea mea nu se observa. Tom se ridica,lasand-o langa mare , pe nisipul ud. Fata disparu instantaneu. Zile intregi l-am asteptat, pe aceiasi banca, in acelasi parc, cu aceiasi floare in mana. Dar nu a aparut. Ma gandeam numai la acel vis ce mi-a dat de inteles ca el nu va mai fi niciodata pentru mine baiatul potrivit, acel baiat. Priveam spre aceeasi alee de 2 luni. Nimic schimbat. Aceasi femeie care purta o palarie alba pe timp de soare ce plimba un caine negru , un baiat care se plimba cu bicicleta si ii zicea unei fete, la telefon : «Te iubesc. Mi-e dor de tine, Gina !». Aceleasi momente le traiam in fiecare zi. Era luna martie. Soarele imi ardea obrajii, ochii fiind acoperiti de niste ochelari de soare ce mi se pareau prea mari. Zapada se topea, iar frigul incepea sa dispara, treptat. Era ora 12 :34. Am vazut-o pe doamna cu palarie alba fara caine. Era suparata, asezandu-se pe banca, la umbra unui castan, pe banca unde imi petreceam timpul mereu. - Ce s-a intamplat cu cainele dumneavoastra ? intreb eu nedumerita. - Oh, draga fata, spuse batrana oftand. A murit aseara. M-a lasat singura pe acest pamant. Era singura mea alinare, dupa moartea sotului meu. - Imi pare rau. Eram obisnuita sa va vad cu el mereu. - Dar tu ce ai,draga mea ? spuse batrana atingandu-ma si mangaindu-mi mana. - Nimic, incerc sa-mi revin. - Iubesti, nu-i asa ? intreba ea cu lacrimi in ochi. Ei bine, si eu am iubit la viata mea. Am iubit, dar uite ca soarta a vrut sa ma desparta de cel pe care l-am iubit de la 16 ani. Acum 20 de ani, a murit intr-un accident de masina. - Imi pare rau, doamna. - Spune-mi Dorothy, te rog. Acum,scuza-ma, trebuie sa plec. Ai grija,spuse ea ridicandu-se alene. A doua zi,pe aceeasi banca m-am asezat,uitandu-ma pe aceeasi alee. Baiatul ce se plimba pe bicicleta se aseza, ca si doamna, langa mine. Era suparat,de asemenea si avea poza fetei in mana. - Gina,nu ? intreb eu zambindu-i. - De unde stii cum o cheama ? spuse el asezandu-si fata obosita pe denivalarea din mijloc a genunchilor lui. - De fiecare data treci pe aici si ii zici: “Te iubesc. Mi-e dor de tine,Gina !”. - Mda .. e plecata in Franta. O iubesc, ma intelegi ? spuse el cu lacrimi in ochi, privindu-ma insistent. - Stiu cum e .. - Eduard ma numesc. - Betty,imi pare bine, ii zic eu dandu-mi ochelarii jos. - Te cunosc. Am venit odata la un concert de-al tau. Ginei ii plac melodiile tale. I-am zambit luand poza Ginei si uitandu-ma la ea. - E bine ca va iubiti, Eduard. I-am zis ca plec, avand niste treaba. Am trecut drumul, ajungand la masina. - Alo? Raspund repede la telefonul ce-mi baraia pe bord. - Ce faci ? spuse o voce cunoscuta. - Tom ?
_______________________________________

|
|